Încerc să îmi dau seama cum voi mai putea dormi vreodata la fel de profund ca ÎNAINTE? Cum voi putea să opresc cele 1000 de gânduri ce-mi trec prin minte de fiecare dată când închid ochii pentru o secundă, cum văd totul din nou, cum simt totul în adâncul pieptului. Respir cu greu, cu durere. Îmi e frică. Aș vrea să vorbesc într-una numai despre asta… Simt că vreau să dau afară tot din mine și nu rămâne afară. Iși găsesc toate locul înapoi în mintea și în sufletul meu. De ce nu se face mai repede zi? De ce trec orele atât de greu și chinuitor și apăsător? Să iasă mai repede lumina, să se deschidă mai repede ușile, să le rup, să alerg. Casc. Nu-mi trebuie nimic, un singur lucru, cel mai important vreau. Vreau viață. Nu pe a mea. Pe a lui. Nu o vreau pentru mine, o vreau pentru el, pentru ea, pentru el.
Frământări veșnice
Published by Georgiana-Elena
Notițele nefinisate, spontane și gândite la rece ale unui om care trăiește cu anxietate și care a avut depresie. Despre lupta mea pentru o viața normala, echilibrata și cum ma repar pe mine pentru a-mi îndeplini visul: sa ii pot ajuta și pe cei din jur. En: Uncut and spontaneous notes from a human being that lives with anxiety and had depression in the past. About my fight for a normal, balanced life and how I fix myself, so that I will be able to fix others. View more posts
