Fiti responsabili

Fiți responsabili cu sentimentele voastre. Investiți in inteligenta voastră emoțională, dacă nu v-a învățat nimeni sa o faceți sau dacă nu ați făcut-o pana acum. Acceptați sentimentele de orice tip, identifica le corect și dați seama ca e ok sa reacționezi conform lor. Nu ești depresiv dacă ești trist o data, sau anxios dacă ai “emoții” înainte de un date. Nu e amuzant, nu te face mai valoros sa folosești in exces cuvinte atât de mari. Anxietatea, depresia sunt boli cum e cancerul, cum e o boala autoimună. Sunt tulburări mentale. Exista o carte foarte scumpa care indica acest lucru, dacă ceilalți indicatori nu sunt suficienți pentru unii dintre voi. Ce încerc sa zic este ca unele lucruri atrag alte lucruri. E ca o melodie pe care o Asculți la caterinca prima oară. O Asculți pentru ca vrei sa razi, ți se pare Funny și apoi ajungi sa o fredonezi încontinuu, sa îți placa chiar și sa nu ți o mai poți scoate din cap. Intr-o mică sau mare măsura toți am fost marcați de anumite experiențe in prima parte a vieții, iar cu triggeri potriviți lucrurile reactioneaza mai târziu in viața noastră. Lucrurile astea le spun oamenilor in aceeași masura in care mi le spun și mie. Eu am făcut treburile astea, din varii motive, ca am vrut atenție și n-am știut altfel cum sa comunic ca am nevoie de mai mult, fie ca am văzut la alții cum suferă și am crezut ca așa trebuie sa sufăr și eu ca sa primesc mila celorlalti, fie ca trebuie sa fie mai dramatic, mai puternic, ca lumea sa ma creadă, ca ce simt eu e real și chiar e ceva neinregula cu mine. In afara de emoțiile pozitive, și chiar și acolo era un amalgam și încă este in capul meu, cele negative oricum erau neglijate. Ești o fricoasa, ești prea sensibilă, nu te mai prosti, nu te mai preface, ceilalți copii cum pot sa se lovească și sa nu plângă și tu imediat bocești. Și treburile de genul continuau cam așa in capul meu: Ce simt ori nu e real, ori nu e suficient de bine exprimat ca lumea din jur sa creadă. Sa creadă am nevoie pentru ca eu totuși simt ceva acolo, ca ma doare ceva, dar nu știu ce și am nevoie de ajutor. Important este sa știm noi înșine cine suntem, cum simțim și ce simțim corect, pentru a putea fi noi cei care ne ajutam pe noi. Sa fim noi cei care suntem sprijinul nostru.

Published by Georgiana-Elena

Notițele nefinisate, spontane și gândite la rece ale unui om care trăiește cu anxietate și care a avut depresie. Despre lupta mea pentru o viața normala, echilibrata și cum ma repar pe mine pentru a-mi îndeplini visul: sa ii pot ajuta și pe cei din jur. En: Uncut and spontaneous notes from a human being that lives with anxiety and had depression in the past. About my fight for a normal, balanced life and how I fix myself, so that I will be able to fix others.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: