Asumare

Am participat la un webinar despre traume. Ni s-au prezentat modalități prin care putem să le vindecăm și să evoluăm. Un prim pas pe listă era asumarea. Asumă-ți că ești într-o fază a vieții tale în care ai de suferit în urma propriilor alegeri, în urma deciziei de a te pune pe tine pe locul doi mereu și de a te neglija. Asumă-ți că ai nevoie de ajutor sau că, ai pur și simplu nevoie de o pauză.

Îmi asum față de voi că m-am simțit copleșită, cu un nivel de anxietate extrem de ridicat față de ultimele luni. M-am trezit adesea că aveam un nod uriaș în gât și că treceam de la o stare la alta. Fericire, împlinire că fac în sfârșit ceea ce îmi doresc și vorbesc cu voi, după care rușine, teamă și dorința de a renunța la tot și de a mă ascunde. Nu e ușor să te expui, nu e ușor să ridici mâna și să spui eu nu am înțeles sau să arați tu cu propriul deget înspre tine pentru ca ceilalți să te privească. În contextul acesta este în mod deosebit mai greu. E în firea celui care suferă să ascundă și să refuze să arate că e vulnerabil. E normal pentru că așa am învățat. Femeile nu trebuie sa fie nervoase, irascibile pentru ca sunt considerate isterice sau plângăcioase, iar bărbații nu trebuie sa își arate emoțiile, că plâng, că suferă pentru că asta le reduce din bărbăție. Trimitem totul în inconștient și ne rugam să nu iasă de acolo. Pare ca avem totul sub control, când de fapt nu e așa. Trăim cu această anxietate, de care se tot vorbește și despre care toată lumea știe ce înseamnă, dar de fapt toată lumea nu știe nimic concret.

Anxietatea, așa cum o numim într-un mod naiv, este o manifestare a fricii și o anticipare a unui eveniment ce poate fi perceput ca fiind periculos de către individ. Până aici destul de intuitiv. Anxietatea poate capăta diverse forme, de la fobii particulare la stări generalizate de frică.

Cum poți sa îți dai seama dacă ești anxios? In primul rând te duci la doctor, la psiholog. Întotdeauna când vine vorba de sănătate, de orice fel, nu citești pe nimeni, pe internet. Nici pe mine, nici pe un doctor. Te duci direct la el. Vorbești fața în față. Suntem diferiți și teoria care se transmite în online poate să capete diverse forme prin metoda de tratament, în funcție de particularitățile de manifestare a fiecăruia.

În al doilea rând, dacă ești pregătit să înțelegi primul punct, poți citi informativ ceea ce îți voi spune in continuare și dacă consideri că într-adevăr ți se confirmă că ceva este neînregulă să mergi să ceri ajutor specializat. În general pentru a diagnostica anxietatea generalizată trebuie să îndeplinești minim trei din următoarele simptome(care ar trebui să se manifeste zilnic în ultimele 6 luni): ¨neliniște, sau sentimentul că ești la limită; obosești ușor; dificultăți de concentrare sau golire a minții; iritabilitate; tensiune musculară; perturbări ale somnului, manifestate prin dificultăți de adormire sau de a menține somnul, neliniște sau somn nesatisfăcător.¨ Desigur, că sunt multe alte tipuri de tulburări anxioase, așa cum am menționat și mai sus, însă am vrut să mă refer strict la experiența mea. Personal, am remarcat si la nivel fiziologic, simptome pe care le-am regăsit în alte studii sau pe care psihoterapeutul m-a ajutat să le identific ca fiind cauzate de anxietate.

Prima oară am fost și mi-am făcut analizele necesare pentru a putea elimina eventualele patologii asociate simptomelor pe care le simțeam. Am făcut analize complete de sânge, analize endocrinologice, analize pentru investigarea posibilelor patologii din sfera ginecologică sau la nivelul tiroidei. Toate au ieșit curat și în parametri. În continuare am mers la un psihiatru care mi-a diagnosticat, cu ajutorul psihologului, cu care lucra în cabinet și cu ajutorul testelor de specialiatate, plus un interviu, faptul că pe lângă alte tulburări mintale, sufeream și de anxietate. Despre restul vă voi povesti altădată. Cert este că nodul în gât, senzația continuă de blocare a bolului alimentar în gât, apărută spontan, fără vreo legătură cu vreun eveniment anume, sau vreun gând automat, este cel mai des resimțit simptom pe care l-am experimentat. Tremurul, amorțirea membrelor inferioare în special, transpirații reci, atacuri de panică sau nevoia excesivă de a merge la toaletă pentru a urina sunt unele dintre simptomele pe care le-am resimțit în perioada respectivă.

Ideea este ca la începutul articolului am vrut să mă scuz, să mă fofilez ușor și să amân să postez din cauză că atunci când trăiești cu anxietate, unele dintre simptomele despre care am și vorbit, ies la iveală când te aștepți mai puțin. Grija anticipativă excesivă a fost la locul ei zilele acestea, însă am descoperit ceva. Pentru mine scrisul a devenit terapeutic și un prieten real în momente de deznădejde, rătăcire, tristețe sau furie. Am început să scriu și acum și mi-am dat seama că ajutându-mă pe mine, vă pot ajuta și pe voi. Așa că sper să vă analizați comportamentul corect, fără a exagera sau diminua din sentimentele pe care le aveți, să cereți ajutor dacă e nevoie și să nu uitați: Frica este o minciună!

Published by Georgiana-Elena

Notițele nefinisate, spontane și gândite la rece ale unui om care trăiește cu anxietate și care a avut depresie. Despre lupta mea pentru o viața normala, echilibrata și cum ma repar pe mine pentru a-mi îndeplini visul: sa ii pot ajuta și pe cei din jur. En: Uncut and spontaneous notes from a human being that lives with anxiety and had depression in the past. About my fight for a normal, balanced life and how I fix myself, so that I will be able to fix others.

%d bloggers like this: