Hai sa nu scăpăm de nimeni

Am văzut astăzi un titlu al unei bloggerițe pe care o urmăresc și care spunea așa: ¨Scapă de cerșetorii de atenție¨, și mi-am dat seama că am văzut de prea multe ori titluri de genul acesta. Scapă de oamenii imaturi emoțional, scapă de oamenii depresivi, scapă de nu știu mai cine. De ce? De ce nu învățăm să educam lumea să tolereze, să integreze, să ajute oamenii de genul? Scapă de ei, unde? Îi aruncăm la gunoi și uităm că există? Ne prefacem că viața noastră e ok și fără oamenii pe care îi iubim doar pentru că au defecte sau boli psihice, fără măcar să ne întrebăm o secundă, de ce individul respectiv vrea atenția mea? De ce persoane respectivă vrea să mă încarce cu problemele lui? În loc să ne dorim să scăpăm, poate că ar trebui să ne întrebăm dacă toate aceste suflete au ajuns într-un punct în care nu mai pot căra singure povara pe care o duc. Aceste suflete poartă cu ele un bagaj atât de greu uneori încât nu mai au puterea sau au uitat cum se cere ajutorul și acționează cum știu mai bine. Uneori rănind sau îngreunând oamenii din jurul lor.

Omul este o ființa socială, oricât de mult ne-am dori ca viața noastră, deciziile, alegerile pe care le facem să nu fie influențate, realist vorbind, lucrul acesta nu se poate întâmpla.

Dar revenind; cu toții suntem disfuncționali, sau poate în anumite situații, toxici pentru alte persoane din jurul nostru. De cele mai multe ori acele persoane ne sunt apropiate, importante chiar, altfel nu am mai exercita o influență semnificativă asupra lor și invers. Așadar, când spunem că vrem să scăpăm de oamenii de genul cred că ar trebui să ne gândim că și noi putem fi considerați ¨un bagaj¨ al cuiva care ar vrea să scape de noi. Cineva în care poate ne-am pus baza, cineva în care avem încredere și care ne face să ne simțim ascultați, apreciați, în siguranță cu greutățile noastre. Tu ai vrea ca cineva drag ție să vrea să scape de tine? Să înceteze să îți mai răspundă la telefon, le mesaje, să te scoată din viața lui fără vreun avertisment doar pentru că vorbești prea mult, te plângi prea mult, te placi prea mult, te interesează prea mult viața lui, sau oricare alt motiv?

Cred că privim total greșit problema: vrem sa scăpăm de oamenii “răi”, de oamenii prea buni, de oamenii “defecți” etc. Nu există așa ceva, oamenii sunt oameni și nu trebuie să fie definiți de greșelile lor. Perspectiva pe care consider că ar trebui să o avem este următoarea: învață să nu lași acțiunile celorlalți să îți afecteze bunăstarea, ajută-i pe oamenii care vor energia ta să o folosească fără să te epuizeze, învață să fii empatic și tolerant într-un mod corect și sănătos pentru tine. Se pare că în societatea asta egocentrică, individualistă, pierdem ceva atât de important, atât de prețios: umanitatea noastră. Vrem atât de mult să reușim. Eu să fiu fericit, eu să am bani, eu să fiu iubit, eu să fiu ca un burete și să absorb tot, dar la final, la capăt, dacă am scăpat de toți oamenii în loc să învățăm să îi integrăm în viețile noastre și să armonizăm relațiile interumane pe care le avem, pe cine vom mai avea alături de noi pentru a împărtăși totul? 

Așa că sper că faceți tot posibilul ca și oamenii din jurul vostru să se vindece o dată cu voi, să cereți ajutor, dar să nu uitați să îl și oferiți și desigur: Frica este o minciună!

Published by Georgiana-Elena

Notițele nefinisate, spontane și gândite la rece ale unui om care trăiește cu anxietate și care a avut depresie. Despre lupta mea pentru o viața normala, echilibrata și cum ma repar pe mine pentru a-mi îndeplini visul: sa ii pot ajuta și pe cei din jur. En: Uncut and spontaneous notes from a human being that lives with anxiety and had depression in the past. About my fight for a normal, balanced life and how I fix myself, so that I will be able to fix others.

%d bloggers like this: