Remisie întreruptă și gânduri negative

Scris pe 15.aug.2020

Uneori am sentimentul ca nu-mi găsesc locul pe acest pământ. Ca ar trebui sa fiu mereu in alta parte și ca nu am ajuns încă acasă. Tânjesc atât de tare după ceva ce nu am cunoscut niciodată, ceva pe care îl știu prin toți porii și celule corpului meu, poate imprintat in codul meu genetic și in memoria lui. Simt o melancolie apăsătoare, chiar Tristețe, de fiecare data când plec dintr-o vacanța, pentru ca nu am gasit ceea ce căutam încă.

Sau poate e frica de a rămâne singur, de abandon și din acest motiv vreau să i-o iau înainte. Vreau să întrec posibilitatea de a fi lăsată in propria singurătate, așa ca ma mint ca asta caut, un loc doar pentru mine. Îmi e frica mereu ca voi pierde părinții, mi-i imaginez in tot felul de ipostaze și pe mine la fel, in care nimeni nu vrea sa fie niciodată. Mi se par presimțiri și vreau sa fiu in garda. Stau in garda, sunt pregătită, dar nu… stai! Nu sunt, nu sunt deloc, nu vreau sa văd, sa aud, sa trăiesc așa. Cum as putea sa le dau drumul vreodată, când ei mie niciodata?! Și oare, ce ar zice lumea dacă eu as fi ok și mi-as trai viața in continuare? Ca nu i-am iubit? Ca nu ii mai iubesc? Ca i-am uitat? Dar părinții mei sunt bine, și eu la fel.

Sau poate o fi presiunea asta pe care o simt, ca și cum toată lumea ar pune simultan mâna pe pieptul meu și mi-ar face masaj cardiac forțat sa respir in ritmul impus de ei. Trăiesc cu sentimentul halucinant ca toți vor și se așteaptă la ceva de la mine. Nu pot, nu sunt suficient, nu voi fi niciodată suficient, nu mai vreau sa trăiesc așa. Vreau sa renunț, orice e mai simplu decât sa traiesti așa. O frica constanta și uneori pulsatilă, ca privirile celor din jurul tău sunt mereu ațintite spre tine, ca te urmăresc dinadins și vor sa nu Reușești. Parca vor sa te vadă la pământ, numai ca sa aibă dreptate in privința ta. Ca nu poți, ca nu ești suficient și ca nu vei fi niciodată, și încet încet nu mai vrei sa traiesti așa.

Doar ca toți acești ochi nu sunt ai altcuiva decât ai tai, ațintiti ca o mie de cuțite asupra propriei ființe. Acești ochi nu sunt de fapt niște ochi, ci gândurile tale negative automate. Care suna exact așa cum le-am descris mai sus sau pot lua forma cititului gândurilor celorlalți, suprageneralizarea etc.

Ideea este ca atunci când îți dai seama ca asta se întâmpla in mintea ta, ca uneori factorul absurdității afirmațiilor pe care le fabrica mintea ta este mult prea mare, trebuie sa găsești o metoda de a te opri. Eu nu știu sa te ajut momentan, nu am descoperit ce recomandări sa fac, însă îți pot spune ce fac eu. De cele mai multe ori scriu, tot ce îmi vine in minte pentru ca atunci când citesc conștientizez mai ușor ca unele lucruri pe care mi le spun eu mie sunt ireale și doar in imaginația mea. Raționalizez, pot avea chiar o Conversație cu voce tare cu mine însămi unde analizez cuvintele și încerc sa le descâlcesc. Îmi aduc aminte ca orice s-ar întâmpla exista un final al evenimentelor la care ma gândesc, a scenariilor pe care le creez, iar aproape mereu, acestea nu sunt așa de rele, ba chiar deloc, pe cât ma las sa îmi imaginez. Fac exerciții de respirației sau meditez, pentru ca vreau sa îmi concentrez atenția de pe gândurile mele care zboară intr-un vârtej continuu de negativ și sa o îndrept spre ceea ce vreau eu. Iar toate aceste acțiuni și multe altele, probabil mult mai terapeutice, nu înseamnă altceva decât recăpătarea propriei puteri.

Așa ca nu uita sa muncesti tu cu tine pentru a fi in control cu gândurile tale, fii atent la emoțiile tale și Frica este o minciuna!

Published by Georgiana-Elena

Notițele nefinisate, spontane și gândite la rece ale unui om care trăiește cu anxietate și care a avut depresie. Despre lupta mea pentru o viața normala, echilibrata și cum ma repar pe mine pentru a-mi îndeplini visul: sa ii pot ajuta și pe cei din jur. En: Uncut and spontaneous notes from a human being that lives with anxiety and had depression in the past. About my fight for a normal, balanced life and how I fix myself, so that I will be able to fix others.

%d bloggers like this: