Experți și novici

Am sa folosesc aceasta platforma pe care obisnuiesc deja de ceva timp sa scriu ceea ce cred și ceea ce simt legat de anumite subiecte pt ca ma racaie din ce in ce mai tare tot ceea ce se petrece in mediul academic, in special in ceea ce privește mediul universitar.
De când noi studenții am devenit niște hoți, niște necinstiți și niște oameni cu o totala lipsa de respect pentru propriul viitor in primul rând? De ce plecam cu prezumtia de vinovatie in mediul online in care ne-am trezit și noi obligați sa studiem? A pornit totul oare de la noi și ne facem responsabili de ceea ce se întâmpla in lume și nu m-a anunțat și pe mine cineva? Da, sunt frustrata, obosita și încep sa detest din ce in ce mai tare ceea ce obișnuiam sa iubesc. Da, înțeleg ca e greu și pentru profesori, însă de unde examenele au devenit curse de cai, de când timpul s-a înjumătățit așa gratuit pentru noi, de când portofoliile au devenit infinite și cu cerințe absurde, explicate insuficient, prost sau deloc in timpul semestrului. Da, nu m-am implicat cât as fi vrut semestrul asta, da, nu am învățat cât as fi vrut, da, nu am fost suficient de prezenta, însă din ce ne-au tot învățat in anii astia expertul trebuie sa fie cel care se mulează pe context și pe novice. In cazul asta eu n-am văzut nici înțelegere, nici flexibilitate din partea experților, doar din partea novicilor. Ce era o data o colaborare s-a transformat intr-o tiranie in care numai unul are drepturi și celălalt doar obligații. Ma intreb oare cât o sa mai dureze durerea asta in cot pentru învățământ? Ma intreb cât o sa mai treacă pana când o sa se pună preț pe formarea noastră? Nu vreau sa vin fizic la facultate, nu asta e o rezolvare, pentru ca și când eram fizic la facultate toate aceste lucruri de care vorbesc erau mascate si ascunse sub preș. In online nu mai exista nici preș, nici nimic. Cât o sa mai tăcem din gura și cât o sa mai ținem capul plecat? Când o sa începem sa vorbim cu toții despre ce ne doare, despre ce ne apasă? Despre nedreptățile la care suntem pasivi in scoli, in facultăți? Când o sa dispară confuzia, nesiguranța? Când o sa fim motivați prin tehnicile astea complexe care ne sunt predate, in loc sa fim acuzați ca suntem o generație pasiva și ca ne caracterizează lipsa de proactivitate? Degetul pe care îl tot arătați numai intr-o direcție, ar trebui sa îl îndreptați și spre voi insiva și sa va întrebați dacă va faceți treaba așa cum trebuie. Între timp… noi o sa va furam, o sa fim necinstiți, o sa fim nesimțiți, o sa luptam ca in război pentru ca asta vreti de la noi. O sa rupem cu dintii unii din alții și dacă va fi nevoie și din voi. O sa va înlăturăm și o sa va luam locul și nu ne va mai rămâne un strop de mila la final. Pentru ca nu, nu totul trebuie sa fie greu in viața asta, astea sunt concepții vechi și de demult. Suntem in era in care totul e in viteza și nimeni nu mai are timp sa își îngreuneze viața, toti vrem sa o Simplificăm și sa fim Fericiți. Nu totul trebuie sa fie obținut prin sudoare, sânge și lacrimi.

P.s. Da, îmi e frica sa postez asta. Da, îmi e frica de repercusiuni pt ca am spus ce gândesc. Dar, da, m-am saturat.

Published by Georgiana-Elena

Notițele nefinisate, spontane și gândite la rece ale unui om care trăiește cu anxietate și care a avut depresie. Despre lupta mea pentru o viața normala, echilibrata și cum ma repar pe mine pentru a-mi îndeplini visul: sa ii pot ajuta și pe cei din jur. En: Uncut and spontaneous notes from a human being that lives with anxiety and had depression in the past. About my fight for a normal, balanced life and how I fix myself, so that I will be able to fix others.

%d bloggers like this: