De ce citesc?

Citesc acum o carte și îmi dau seama din nou cât este de important pentru noi oamenii sa simțim ca aparținem, ca facem parte dintr-un grup de oameni, ca mai exista măcar o persoana pe planeta asta, in universul asta care vorbește aceeași limba ca și noi când vrea sa explice lumii întregi ce se întâmpla in interiorul lor. Citesc cartea asta, cum le-am citit și pe cele din urma ei și ma gândesc iar și iar, pe masura ce avansez, cât de eliberator e ca cineva sa scrie ca și cum ai fi făcut-o chiar tu. De doua zile de când m-am apucat temeinic sa citesc plâng încontinuu și am nevoie de pauze serioase sa îmi revin. In prima zi nici nu am reușit sa citesc mai mult de o fraza și am zis in sinea mea, in timp ce bărbia deja îmi tremura și ochii mi s-au umezit, “astăzi nu sunt pregătită pentru asta”. Intr-o discuție despre efectul cartilor, am întâlnit o alta persoana care simte aceleași lucruri atunci când citește o astfel de carte, parca despre propria persoana, și spre mirarea mea, durerea asta nu face bine la toată lumea cum îmi face mie. Pentru mine e o durere care ma eliberează, care vindeca, care ma ajuta sa reflectez la ceea ce s-a tot adunat in inconștientul meu și sa aerisesc spațiul acela din mintea mea atât de întortocheat și plin de necunoscut. Uneori am zile când îmi spun și eu azi nu, dar de cele mai multe ori, o iau ca pe o ședința de “terapie” gratuită, pe care mi-o ofer mie. Pot face asta pentru ca din ședințele clasice, individuale de terapie am înțeles ca a fi vulnerabil nu e un dezavantaj, e un lucru necesar in calea spre vindecare. Controlul, continerea, nu-ul vehement in fata sentimentelor, lacrimilor, durerii sunt doar cărămizi ce alcătuiesc un zid in fata atingerii fericirii, a conștientizării, a acceptării, a vieții. Citesc pentru ca simt ca trăiesc când ma regăsesc cu alții, când sunt înțeleasă de alții, când aparțin împreuna cu alții. Citesc pentru ca îmi confirm ca am ales corect pentru mine de-a lungul timpului, ca am greșit, dar ca e ok ca am făcut-o, ca nu sunt cu nimic diferită pentru ca nu am iertat sau am urat. De scris, scriu pentru ca știu ca sunt oamenii care au nevoie sa ma citească, așa cum eu am nevoie de ei sa fiu citită. Scriu pentru ca vreau sa aparțin și știu ca sunt oamenii care au și ei aceasta nevoie, sa aparțină la rândul lor împreuna cu mine.

Published by Georgiana-Elena

Notițele nefinisate, spontane și gândite la rece ale unui om care trăiește cu anxietate și care a avut depresie. Despre lupta mea pentru o viața normala, echilibrata și cum ma repar pe mine pentru a-mi îndeplini visul: sa ii pot ajuta și pe cei din jur. En: Uncut and spontaneous notes from a human being that lives with anxiety and had depression in the past. About my fight for a normal, balanced life and how I fix myself, so that I will be able to fix others.

%d bloggers like this: