Asnoapte mi-am adus aminte de ce am început sa scriu aici. Pentru ca oamenii care au nevoie sa vadă ca sunt aici, sa știe ca sunt aici. Singurul meu regret este ca n-am scris treburile astea când trebuia și ca mi-a fost teama sa popularizez ceea ce ziceam aici mai tare, ca mai multă lumeContinue reading “Not a therapy session”
Author Archives: Georgiana-Elena
Amintiri de prin 2017
Vreau să țin minte ce am simțit astăzi. Vreau sa nu uit in putinele momente, nu de fericire, ci de pauza de la depresie ceea ce m-a incercat astazi. Sunt inchisa intr-o colivie din care gurile, urechile, ochii celor din jur nu ma lasa sa evadez. Nu stiu nici unde sunt pe drumul vietii, niciContinue reading “Amintiri de prin 2017”
Sala de așteptare #4
Astăzi, în autobuz spre facultate. Minding my own business, până când din cauza aglomerației nu am putut să nu aud o conversație între două colege de liceu. Același liceu la care am fost și eu. Una era a8a și cealaltă a10a. În tipa de a 10a mă vedeam pe mine:”nu prea dau pe la oreContinue reading “Sala de așteptare #4”
Remisie întreruptă #2
Faza este ca mă ascund destul de bine. Sau cel puțin așa apreciez eu. De vreo săptămână însă visez numai ape și uneori simt că se așează pisica pe pieptul meu lăsându-mă fără aer, deși ea nici măcar nu e în aceeași cameră cu mine. Îmi pasă. Îmi pasă de lucruri tâmpite de care nuContinue reading “Remisie întreruptă #2”
O urare, o iertare
Având în vedere faptul că așa se cuvine, cică, la finalul anului să îți ceri scuze de la cei cu care nu te-ai avut bine în anul respectiv. Chestia e că de multe ori nu greșeala ta e miezul problemei, ci așteptările neîndeplinite ale persoanei în cauză. Și atunci, dacă ne-am da seama de laContinue reading “O urare, o iertare”
Episod episodic
Există printre toată fericirea de care m-am umplut în ultima vreme, un monstru care încă stă acolo pitit. Cred că se simte inconfortabil și uneori dă din mâini. Îl simt cum se mișcă și atunci când dă din mâini îmi vine să plâng. Când își schimbă poziția mă gândesc excesiv la niște lucruri la careContinue reading “Episod episodic”
Paranteză
Copilul meu a luat trofeul la festivalul X ulescu, ba al meu e triplu olimpic la matematică cuantică, fizică și chimie. Copilul meu de numai 2 ani știe să citească romane de Dan Brown și mi le explică și mie… Mai are rost să continui? De ce n-aud mai des: copilul meu timid astăzi și-aContinue reading “Paranteză”
O zi tristă
Uneori mă mai poartă gândurile în zone ale inconștientului în care în mod normal nu-mi dau voie sa merg. Uneori e prea dureros, am lăsat acolo amintiri care ma dor, dorințe care nu mai au nici o șansă, oameni care încă, nu știu de ce, dor. Oftez prelung, dupa ce am deschis din nou paginaContinue reading “O zi tristă”
Insomnie
Oamenii nu pot fi schimbați prin puterea exemplului. Oamenii au nevoie să se dea cu capul de pragul de sus, de vreo trei sau patru ori pentru a deschide bine ochii data viitoare. Oamenii au nevoie să sufere pentru a cunoaște fericirea. Cei slabi vor renunța la ea ușor, se vor complace; cei ambițioși, seContinue reading “Insomnie”
Sala de așteptare #3
E vineri. Aștept să vină Călin și să ieșim în oraș. Mă gândesc cum să mă machiez. Cum am să mă îmbrac știu deja și n-am de gând să mă răzgândesc de 1000 de ori. N-am de gand să mă răzgândesc nici măcar o dată. Am învățat o chestie cu adevărat importantă și prea multContinue reading “Sala de așteptare #3”
